- Se întâmplă să călătorim destul de des, fie pe distanţe scurte, fie chiar foarte lungi.
- Disconfortul unei călătorii este resimţit de toată lumea, dar există persoane care, pur şi simplu, nu suportă să meargă într-o maşină sau într-un avion.
- Fără să luăm în calcul oboseala şi stresul provocate chiar de făcutul bagajelor şi trezitul la ore care nu fac parte din programul obişnuit, mai există şi o componentă specială, aceea de a simţi un rău, o ameţeală însoţită de strai de vomă când deplasarea se face într-o maşină.
- Medicina alopată pune acest fapt pe seama unor „slăbiciuni” neurologice pe care unele persoane le-ar putea avea, însă bioenergoterapeuţii au altă părere…
Răul de mișcare înseamnă lipsa echilibrului în viaţă
- Acest fapt s-ar traduce ca o nelinişte, ca o mulţime de griji care apasă pe umeri, ca o pierdere a echilibrului general al vieţii.
- Persoana care simte acest lucru caută să găsească un sprijin pentru că şi-a pierdut reperele.
- Altfel spus, i-a fugit pământul de sub picioare.
- Oricare aspect al vieţii am analiza, persoanele care nu se pot acomoda în maşină în avion sau în alte mijloace de transport au deficienţe de stabilitate.
- Fie din punct de vedere emoţional, fie chiar un dezechilibru în ceea ce priveşte latura spirituală (convingerile sale sunt puse la îndoială), duc la afecţiuni de genul răului de transport şi ameţelilor.
Odată scăpat, controlul asupra vieţii devine foarte dificil
- Teama că există în permanenţă un pericol care pândeşte după colţ sau faptul că nu au puterea de a se concentra pe ce este esenţial în viaţa lor fac din persoanele afectate mici roboţi, care se ghidează destul de greu şi care nu mai pot controla ce intră în viaţa lor.
- Nu este de mirare că astfel de persoane devin temătoare, anxioase, deosebit de sensibile la schimbările din viaţa lor şi iau decizii destul de greu, de fapt, lasă pe seama celorlalţi luarea deciziilor importante din viaţă.
- Pentru a ieşi din situaţiile precizate mai sus este nevoie de efort de concentrare şi de o mai bună conştientizare a ceea ce se întâmplă.
- Unele persoane, care prezintă stări de anxietate, de exemplu, au nevoie chiar de tratament specific, însă el nu este soluţia.
- Trebuie căutat adânc în gânduri şi emoţii pentru a vedea de unde vine această derută şi pierderea echilibrului interior şi, dac este nevoie, poate că se impune chiar o schimbare a mediului de viaţă, când condiţiile practice permit.
- De mare folos este şi un psiholog, însă cea mai bună soluţie este credinţa asociată cu speranţa că Dumnezeu nu lasă lucrurile la întâmplare…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu